Arhiva autorului: Medstory

Cand ne gandim la astmul bronsic?

Cateva informatii pe scurt despre astmul bronsic.

Cel mai frecvent se ajunge la medic in urma unor crize repetate de respiratie, asociate sau nu respiratiei suieratoare (wheezing). Uneori, poate fi vorba doar de o tuse care nu trece.

Simptomele astmului sunt variabile.

Daca simptomele sunt sugestive, este necesara o explorare functionala respiratorie corecta pentru a confirma diagnosticul (spirometrie cu test bronhodilatator sau alte explorari relevante la recomandarea medicului.

Cauze frecvente de tuse, fara afectarea plamanilor

Doar o scurta postare, legata de cauze frecvente de tuse care aduc de regula pacientul la pneumolog, fara a fi vorba de o afectiune pulmonara.

Varianta video:

Varianta text:

1. afectiunile rino-sinusale 

Patologiile din sfera ORL sunt frecvent o cauza de tuse care dureaza mult timp. Sinuzita si rinita cronica, senzatia de nas blocat mereu, secretiile abundente din nas provoaca foarte des tuse. Acest lucru se intampla in special in cazul in care secretiile abundente curg direct in gat prin „spatele” nasului (fenomen numit rinoree posterioara), unde provoaca o iritatie care induce tuse.

Pentru tratamentul acestor afectiuni, este cel mai indicat sa va adresati medicului ORL, pentru a gestiona adecvat problemele rino-sinusale.

2. refluxul gastro-esofagian

Refluxul din stomac in esofag este o alta cauza foarte frecventa de tuse. Atat refluxul acid cat si non-acid pot provoca tuse. Nu este de regula vorba despre lichid din stomac care este aspirat in plamani, ci mai degraba de”vapori” iritanti, inhalati in momentul in care se produce refluxul.

Simptomele de reflux includ senzatia de arsura in spatele sternului, sau gustul acru sau amar in gura.

Refluxul poate fi redus si prin masuri de schimbare a modului de viata, mese mai reduse cantitativ, evitarea meselor bogate inainte de culcare, dormitul cu partea superioara a corpului mai sus (cu mai multe perne). Exista si tratamente antiacide foarte eficiente (de tip omeprazol, lansoprazol etc). A se evita administrarea de bicarbonat de sodiu pentru combaterea aciditatii, deoarece acesta doar neutralizeaza temporar acidul, stomacul secretand si mai mult acid in incercarea de a combate bicarbonatul.

Este bine sa consultati un gastroenterolog daca aveti simptome de reflux, deoarece nu toate formele de reflux sunt cu acid (si astfel nu pot fi tratate cu pastile antiacide).

3. tratamentul cu medicamente pentru tensiune din clasa inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA)

Putem recunoaste acest tip de medicamente daca ne uitam la denumirea farmaceutica si vedem ca se termina cu -pril (ex. perindopril, enalapril etc.). Aceste medicamente sunt prescrise frecvent pentru controlul tensiunii arteriale. Sunt medicamente foarte bune, insa la ~ 10% dintre persoane provoaca o tuse cu evolutie indelungata. Tusea cedeaza daca se inlocuieste medicamentul cu altul, din alta clasa terapeutica.

Nu opriti tratamentul pentru tensiune fara a va consulta cu medicul care vi l-a prescris.

 

Ce este corticoterapia?

Corticoterapia, tratamentul cu cortizon, prednison etc.
Toate aceste lucruri se refera practic la acelasi lucru. Este vorba despre un tratament antiinflamator puternic, necesar in unele situatii. Acest tratament combate de regula o activare anormal de puternica a sistemului imunitar, care este nociva organismului.

Corticoterapia se face pe termen scurt sau lung in functie de boala tratata. Pe termen scurt, de exemplu in: crizele puternice de astm bronsic, exacerbari ale BPOC. Pe termen lung, de regula in boli autoimune (reactii anormale ale sistemului imun care ataca si celulele normale ale organismului).

Corticoterapia se face cu atentie! Daca facem o cura scurta de cateva zile, este in regula sa oprim tratamentul brusc. Atentie insa ca tratamentul mai indelungat necesita o scadere extrem de lenta a dozelor inainte de a opri medicamentele. Acest lucru se face pentru ca acest tratament foloseste substante asemanatoare unor hormoni din corp (cortizol). Corticoterapia opreste productia acestor hormoni (deoarece corpul interpreteaza ca are prea mult cortizol, si nu il mai produce). Daca oprim brusc dupa inhibarea acestei productii naturale de cortizol, corpul nu va mai avea acest hormon timp de cateva zile. Nu putem trai fara acest hormon, deci nu trebuie sa oprim brusc un tratament cortizonic pe termen lung!

Terapia pe termen lung are si alte riscuri, printre care:

  • scaderea densitatii osoase (osteoporoza), risc de fracturi
  • scaderea imunitatii care predispune la infectii
  • risc de crestere a tensiunii arteriale
  • cresterea glicemiei, risc de producere a diabetului zaharat
  • iritatii ale mucoasei stomacului, risc de ulcer
  • tulburari psihice

In ciuda acestor riscuri importante, beneficiile tratamentului pot fi mai mari decat riscurile. Atat timp cat nu se administreaza corticoterapie abuziv, tratamentul este salvator in multe situatii si boli.

Ce este sarcoidoza?

Sarcoidoza este o boala care poate afecta aproape orice organ din corp, insa mai frecvent afecteaza plamanii. In organele afectate apare o reactie imunologica caracteristica. Apar asa numitele „granuloame fara necroza de cazeificare”. Nu trebuie sa ne speriem de acest termen, este doar o descriere a ceea ce se vede la microscop in momentul in care se face analiza tesutului afectat. Nu se cunoaste in prezent cauza pentru care apare aceasta reactie imunologica anormala a organismului. Se discuta despre o predispozitie genetica asociata expunerii la un factor din mediul ambiant.

Simptomele care fac medicul sa suspecteze sarcoidoza ar fi urmatoarele:

  • senzatie de oboseala
  • asociata unor simptome respiratorii: tuse, senzatie de lipsa de aer, dureri in piept
  • sau alte manifestari legate de localizari ale sarcoidozei in alte organe (de exemplu modificari la nivelul pielii, ochilor etc.)

Problema este ca nu exista simptome specifice, care sa se intalneasca numai in sarcoidoza. Este necesar sa facem mai multe explorari ca sa excludem si alte boli.

Frecvent, medicul se gandeste la sarcoidoza daca apar anumite modificari pe radiografia toracica efectuata in cadrul unui bilant al simptomelor respiratorii:

  • adenopatii mediastinale, adica ganglioni mariti in zona centrala a pieptului
  • asociati sau nu cu modificari la nivelul plamanilor (in special in partile mijlocii si de sus ale plamanilor)
  • modificarile pe radiografie pot fi deseori foarte importante, in contrast cu simptomele functionale

Confirmarea diagnosticului necesita recoltarea unei biopsii (prelevarea unui fragment de tesut) dintr-un loc cat mai accesibil: leziune la nivelul pielii, ganglion limfatic, biopsie in cursul bronhoscopiei, mediastinoscopiei (o operatie minim invaziva la nivelul pieptului) etc. Se foloseste metoda cea mai putin invaziva posibil.

Este foarte important sa se faca un bilant al organelor afectate, deoarece sarcoidoza nu este de regula o boala a unui singur organ. In functie de acest bilant se decide daca tratamentul este necesar sau nu. Vor fi necesare in principiu mai multe consulturi de specialitate.

Cel mai frecvent afectate organe sunt: plamanii, ochii, pielea, ganglionii limfatici din afara pieptului, ficatul. Anumite localizari ale sarcoidozei pot fi grave: sistem nervos, inima (insa se intalnesc mai rar).

Tratamentul sarcoidozei nu este mereu necesar. Aproximativ jumatate dintre pacienti se vindeca spontan, adica toate simptomele dispar de la sine, fara tratament.

Daca boala este avansata, cu simptome importante, progreseaza sau este afectat un organ vital (sistem nervos, inima), se propune tratament. Acesta se bazeaza pe administrarea unor antiinflamatoare puternice, de tipul prednisonului (care este un corticosteroid). Acest tratament este indelungat, pentru a preveni recaderile – de regula 12 luni sau mai mult.

Uneori, trebuie folosite alte medicamente care scad si mai pronuntat reactia imuna a organismului (ex. metotrexat). Exista si noi terapii (terapie biologica anti TNF alfa – ex. infliximab) care au fost folosite cu succes in tratamentul sarcoidozei. In functie de toleranta fiecaruia, se alege tratamentul potrivit.

Pot fi necesare de asemenea si alte tratamente de specialitate, in functie de organele afectate.

Daca vi se stabileste un diagnostic de sarcoidoza, este important sa urmariti cu atentie boala. Medicul va propune un bilant de evaluare periodic, de regula prin consultatie, analize de sange, radiografie si explorare functionala respiratorie, evaluare cardiologica etc.

De ce astmul si BPOC se trateaza cu inhalatoare si nu cu pastile?

Tratamentul cu „pastile” in medicina este atat de consacrat, incat parca nu ne putem inchipui ca bolile pot fi tratate si altfel.

In domeniul bolilor respiratorii cronice, tratamentul cu pastile nu prea exista. Astmul bronsic si bronhopneumopatia obstructiva cronica (BPOC) se trateaza de regula cu inhalatoare (spray-uri). Multe persoane nu cred efectiv ca aceste spray-uri pentru respiratie chiar pot sa ajute. Eventual se gandesc ca dau o suma de bani pentru un beneficiu foarte modest.

Totusi, inhalatoarele sunt una dintre cele mai mari inovatii din medicina. In ultimii ani exista o adevarata „explozie” de tratamente inhalatorii. Medicii pneumologi sunt de-a dreptul entuziasmati de aceste inovatii, deoarece avem in sfarsit ce sa oferim pacientilor. Exista optiuni!

Medicatia inhalatorie se „duce” exact in locul in care este nevoie, in plamani. Nu trebuie sa luam pastile care sa se dizolve in stomac, sa fie absorbite in sange, sa circule prin toate organele corpului ca sa ajunga in final in plamani. Nu, cu un inhalator „tragem” medicamentul direct in plamani, unde vrem sa ajunga.

Faptul ca medicamentul nu mai trebuie sa circule prin intregul corp inseamna ca putem folosi doze mult mai mici. Doze mult mai mici, care se absorb din plamani in sange in mod nesemnificativ = extrem de putine efecte adverse! Practic, inhalatoarele au foarte multe dintre caracteristicile unui tratament „ideal”. Ajunge unde trebuie, dar nu face rau in rest.

Sa avem mai multa incredere in spray-urile pentru respiratie! Si sa rugam medicul sa explice cum sa le luam corect, pentru un beneficiu maxim!

Bacterii si virusuri – diferenta de la cer la pamant intre ele

Chiar si in presa auzim des confuzia intre virus si bacterie, care sunt folosite drept sinonime. Totusi, cateva clarificari:

O bacterie este o celula. Are metabolismul propriu, absoarbe nutrienti din mediul in care se afla, ii transforma in energie, se inmulteste singura (impartindu-se in doua bacterii). Cu alte cuvinte, este vie.

Aspectul unor bacterii in microscopie electronica. Sursa foto: Phys.org

Un virus nu este viu. Este daca vreti „aproape viu”. Virusul este o structura capabila sa transmita informatie genetica. Contine un cod genetic protejat de un invelis de proteine. Virusul nu poate face nimic singur. El trebuie sa patrunda intr-o celula si sa o deturneze de la functia ei normala. Intrand in celula, el poate sa se foloseasca de aceasta pentru a se replica (a face copii dupa sine insusi). Rolul virusului in natura este sa creeze cat mai multe copii ale sale. Exista virusuri care pot infecta chiar si bacterii, nu doar celule ale organismului.

Pluralul de la virus este virusuri. Virusi se refera la virusii informatici, din calculatoare.

Cand este pneumonie?

„Tusesc de mult timp”

„Se rupe mult cand tusesc”

Sunt descrieri destul de obisnuite ale simptomelor respiratorii, in special in sezonul rece, cand multi dintre noi racim. Dar aceste simptome nu inseamna neaparat pneumonie. Si nu este neaparat nevoie de antibiotic daca avem asemenea simptome.

In cele mai multe situatii, nu este pneumonie, ci o bronsita acuta. Diferenta dintre bronsita si pneumonie este destul de mare. Bronsita acuta este o inflamatie a tesutului din trahee si bronsii, in 90% din cazuri provocata de virusuri. Virusurile nu pot fi eliminate cu antibiotice. Bronsita trece de regula de la sine, eventual luand tratament simptomatic pentru a ne simti mai bine (ex. paracetamol la nevoie). Bronsita nu este o afectare a plamanilor, ci a cailor aeriene. Pneumonia este o inflamatie a plamanului profund, o infectie a celor mai mici cai aeriene si a zonelor unde se face schimbul de oxigen si dioxid de carbon (alveolele pulmonare). Pneumonia este provocata mult mai frecvent de catre bacterii, deci se trateaza cu antibiotice.

Pentru a pune diagnosticul de pneumonie este de regula necesar sa facem o radiografie toracica, care va fi anormala (vor exista anumite pete vizibile in locul unde ne-am astepta sa vedem plaman normal). Medicul poate suspecta prezenta pneumoniei si ascultand cu atentie plamanii. Totusi, nu se poate spune clar daca este pneumonie fara a face radiografie.

Aspect sugestiv pentru pneumonie. Daca se compara partea stanga cu cea dreapta, zona marcata cu rosu este mai „alba”. Plamanul normal are un aspect „negru” pe radiografie. Sursa foto: Lecturio.com

Pneumonia este de asemenea o afectiune mult mai grava. Cineva care are pneumonie se simte de regula foarte rau. Daca in cazul unei bronsite tusim mult, chiar cu expectoratie abundenta, in cazul pneumoniei, pe langa tuse, putem avea o senzatie puternica de lipsa de aer, ameteli, stare de rau pronuntata. Pneumonia, in special la persoanele mai in varsta, poate fi chiar mortala. In anumite situatii, pneumonia poate avea o mortalitate comparabila cu cea din infarctul de miocard*, deci nu trebuie considerata ceva banal.

—–

*Prin acest blog doresc intr-un fel sa aduc in prim plan bolile pulmonare, care sunt deseori considerate ceva mult mai banal decat afectiunile inimii de exemplu. In realitate, afectiunile plamanilor pot fi extrem de grave, cu o mortalitate chiar mai mare decat in cazul bolilor de inima.