Arhiva categoriei: Medicamente

Cum se trateaza astmul bronsic?

Tratamentul astmului bronsic se imparte in doua categorii:

  • tratament de criza
  • tratament de control

Un tratament corect al astmului bronsic presupune accesul la ambele categorii de tratament. Sa le detaliem pe rand:

Tratamentul de criza

Multa lume a auzit de inhalatoare de tipul Ventolin (salbutamol). Acesta este tratamentul clasic pentru crizele de astm. Este un medicament salvator in crizele severe. Orice persoana cu un diagnostic de astm bronsic ar trebui sa aiba un asemenea spray la indemana, oriunde s-ar afla. Totusi, este socant numarul de persoane care folosesc incorect spray-ul de criza! Un spray folosit incorect nu este eficient absolut deloc si chiar poate fi periculos!

De ce se cheama tratament de criza? Pentru simplul fapt ca acest tratament intrerupe criza si atat. Nu este un tratament de fond, nu regleaza problema de baza, nu controleaza evolutia astmului. Practic, dupa terminarea efectului (de regula in 4-6 ore) o noua criza poate avea loc. Cu exceptia formelor foarte usoare de astm, este necesar aproape mereu un tratament de control.

Tratamentul de control

Astmul bronsic este o boala cronica. Alte exemple de boli cronice ar fi hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat etc. Bolile cronice nu au in marea lor majoritate un tratament care sa le vindece complet. Este necesar un tratament de fond, pe termen lung, scopul fiind de a obtine controlul bolii si de a avea o viata normala.

Tratamentul de control in astmul bronsic este singurul care poate duce la ameliorarea persistenta a simptomelor. Un pacient cu tratament adecvat poate duce o viata perfect normala, conditia fiind sa ia corect tratamentul de control.

Cum functioneaza tratamentul de control? De ce este eficient?

Dupa cum am mentionat in articolul Astmul bronsic – ce se intampla in bronsii?, astmul bronsic este provocat de stare de inflamatie persistenta a cailor respiratorii mici (bronsiole).

Daca reusim sa tinem sub control inflamatia, toate simptomele astmului se amelioreaza si putem avea o viata normala. Acest lucru se realizeaza prin medicamente antiinflamatoare sau care moduleaza raspunsul imun al organismului. Din fericire, in astmul bronsic tratamentul in majoritatea cazurilor se face inhalator. Exista inhalatoare pentru criza si pentru control. Inhalatorul de control se foloseste de regula de 2 ori pe zi, in fiecare zi, pe termen lung.

Faptul ca medicamentul se inhaleaza este un lucru incredibil, deoarece dozele necesare sunt foarte mici, cu efecte absolut minime in restul organismului. Practic, un tratament inhalator corect administrat are extrem de putine efecte adverse, in orice caz mult mai putine decat tratamentele sub forma de pastile. Pana si moleculele utilizate in inhalatoare sunt special concepute pentru a avea efect maxim in caile respiratorii.

Tratamentul inhalator de control se bazeaza pe corticosteroizi. Exista multe molecule cortizonice utilizate: beclometazona, fluticazona, mometazona etc. Aceste molecule sunt inrudite si au proprietati similare. Ele sunt antiinflamatoare foarte eficiente si care asigura controlul astmului in majoritatea situatiilor, la doze extrem de mici (de ordinul microgramelor).

Se pot administra corticoizi simpli, de 2 ori pe zi – de ex beclometazona (Clenil Jet) sau mometazona (Asmanex) sau alte produse similare. Pentru formele de astm mai severe, exista si tratamente combinate care contin doua medicamente – corticosteroid asociat unui medicament care dilata caile respiratorii mici (bronhodilatator). Exista numeroase exemple pe piata de asemenea inhalatoare care contin combinatii fixe: Seretide (salmeterol/fluticazona); Symbicort (formoterol/budesonida); Foster (formoterol/beclometazona) etc. Numarul de tratamente creste vertiginos de la an la an, existand in acest moment extrem de multe optiuni.

Bronhodilatatoarele incluse in aceste combinatii de „control” sunt deosebite in sensul ca au o durata lunga de actiune (pe cand tratamentul de criza isi pierde efectul rapid, in cateva ore).

Tratamentul astmului se face in functie de gravitatea simptomelor. Ghidurile de specialitate recomanda un tratament in „trepte”. Asta inseamna ca numarul de medicamente de control si dozele sunt ajustate in „sus” sau in „jos” in functie de simptome si numarul de crize.

Desi tratamentul inhalator este de baza, unii pacienti necesita si un tratament oral, cu pastile, iar in cazurile severe chiar un tratament injectabil periodic. Ghidurile de specialitate sugereaza adaugarea acestor medicamente tot in „trepte”, in functie de simptome. Exista mai multe clase de medicamente utilizate. Ele pot avea:

– un efect antiinflamator puternic (corticosteroizi administrati oral – ex. prednison), necesar in general in cazul perioadelor de agravare importanta a astmului, pentru obtinerea rapida a ameliorarii. Se evita administrarea pe termen lung, se prefera cure scurte de cateva zile. Daca nu se poate obtine controlul fara corticosteroizi orali, se incearca mereu tratamentul cu doza absolut minima, pentru a preveni efectele adverse.

– un efect imunomodulator de prevenire a crizelor – ex montelukast. Aceasta clasa de medicamente poate preveni crizele la anumiti bolnavi, de regula in asociere cu un tratament inhalator adecvat.

– un efect imunomodulator si bronhodilatator usor – ex teofilina. Acest tip de medicamente ofera un efect suplimentar tratamentului inhalator adecvat. Un avantaj este costul redus, insa un dezavantaj este reprezentat de efectele adverse cardiovasculare care pot aparea chiar la doze moderate.

– un efect imunomodulator puternic, rezervat cazurilor in care astmul este de natura alergica, foarte sever, invalidant – ex. omalizumab, mepolizumab. Aceste tratamente sunt foarte scumpe si administrate rar.

Multe tratamente!!

In ultimii ani, in domeniul bolilor respiratorii a existat o „explozie” de noi tratamente aparute pe piata. Alegerea terapiei corecte depinde foarte mult de o colaborare cat mai buna cu medicul pneumolog, deoarece exista posibilitatea unui tratament „personalizat” in functie de simptome. Este important de retinut ca tratamentul este pe termen lung, uneori toata viata, cu adaptarea „treptei” terapeutice.