Medicamentele anticoagulante – când se prescriu, ce tipuri există, cum se administrează

Medicamentele anticoagulante reduc riscul de formare a cheagurilor de sânge. Tratamentul anticoagulant prelungește durata de timp în care sângele se coagulează. În limbajul popular, se spune că “subțiază sângele” (definiție incorectă). Majoritatea medicamentelor de acest tip necesită stabilirea dozelor în funcție de o analiză lunară de sânge (numită INR). Fără valorile INR lunare există riscul de a supradoza medicația (cu risc mare de sângerări) sau de a o subdoza (cu risc de formare a cheagurilor periculoase).

Medicația anticoagulantă se prescrie în cazul în care există afecțiuni care predispun la formarea de cheaguri de sânge periculoase. Pericolul vine din posibilitatea ca un cheag să se desprindă din locul de origine și să se deplaseze în circulația sanguină. În momentul în care întâlnește un vas de sânge suficient de mic, îl va bloca. Țesuturile care depind de acel vas de sânge pentru oxigen și nutrimente nu pot supraviețui în aceste condiții (în absența tratamentului rapid).

Exemple de afecțiuni cu risc mare de formare a unor cheaguri periculoase:

  • fibrilația atrială – contracții haotice a camerelor superioare ale inimii (atriile), care provoacă turbulențe în circulația sângelui prin inimă (predispune la formarea de cheaguri). Aceste cheaguri se pot desprinde din atrii și ajunge în orice organ din corp. Frecvent, acestea ajung în creier unde provoacă un accident vascular cerebral
  • tromboza venoasă profundă – anumite persoane sunt predispuse să facă cheaguri în venele de la picioare sau din pelvis. Cheagurile desprinse de la acest nivel pot ajunge în plămâni unde pot bloca circulația sângelui (provoacă ceea ce se numește embolie pulmonară)
  • valve artificiale în inimă – înlocuirea chirurgicală a valvelor inimii cu valve artificiale prezintă risc mare de formare a cheagurilor. Pacienții cu valve artificiale au nevoie de tratament anticoagulant permanent pe toată durata vieții.
Mecanismul emboliei pulmonare. Foto adaptată după: Vascular Web – Pulmonary embolism

Există două tipuri principale de anticoagulante care se iau oral (pastile):

1. Medicamente antivitamină K (AVK), sau cumarinice

Acestea blochează acțiunea vitaminei K, necesară în ficat pentru producerea unor substanțe cu rol în coagulare (factori de coagulare). Sunt cele mai folosite anticoagulante, medicii având experiență considerabilă în prescrierea acestora.

În cazul supradozării, administrarea de vitamină K poate opri sângerările.

În România, cel mai frecvent se folosește medicamentul numit Acenocumarol (Sintrom, Trombostop).

Tratamentul cu AVK necesită o analiză de sânge, numită INR, care trebuie făcută în fiecare lună pentru ajustarea dozei de medicament. INR trebuie de regulă menținut între valorile 2 și 3.

În cazul valvelor cardiace artificiale, valoarea INR este menținută de regulă peste 3, în funcție de tipul protezei valvulare. INR este o analiză esențială deoarece poate varia mult de la o lună la alta în funcție de alte tratamente prescrise, regim alimentar etc.

2. Anticoagulante moderne

Aceste noi medicamente anticoagulante au fost relativ recent introduse pe piață și în ultimii ani a apărut un număr mare de astfel de tratamente. Reprezintă o alternativă la AVK pentru anumiți pacienți.

Avantajul este că nu necesită analize lunare (INR) și sunt mai ușor de administrat persoanelor care nu pot menține valorile adecvate ale INR (cu risc de supra- sau subdozaj). Se iau precum orice alt medicament, fără o urmărire specială.

Dezavantajul este că nu au un antidot specific în cazul sângerărilor (precum vitamina K).

Medicamentele anticoagulante moderne includ Dabigatran (Pradaxa), Rivaroxaban (Xarelto), Apixaban (Eliquis) etc.

Cum se începe un tratament anticoagulant?

Tratamentul anticoagulant este început punând în balanță riscurile potențiale (sângerare) și beneficiile urmărite (reducerea riscului de accident vascular cerebral , de embolie pulmonară etc.). Medicul va iniția un tratament anticoagulant având în vedere toate bolile de care suferiți. Este început de regulă în spital (în special dacă se folosesc AVK).

Pentru AVK la început sunt necesare analize mai frecvente de sânge (INR). După stabilizarea valorilor INR în intervalul dorit (de regulă între 2 și 3) se va stabili o schemă de tratament care trebuie respectată cât mai precis. Luați tratamentul în fiecare zi, având grijă să luați mereu dozele exact așa cum au fost indicate (chiar dacă vi se recomandă doar un sfert, o jumătate sau trei sferturi de pastilă în anumite zile). Aveți grijă să corespundă dozele în miligrame (mg) cu felul în care împărțiți pastilele. De exemplu, o pastilă de Sintrom conține 4mg, deci un sfert va conține 1mg. O pastilă de Trombostop conține 2mg, deci jumătate va conține 1mg.

Chiar și variații mici ale dozelor pot influența foarte mult INR-ul, cu risc de sângerare (supradozaj – prea mult) sau apariție de cheaguri (subdozaj – prea puțin). Analiza INR trebuie făcută măcar o dată pe lună chiar dacă este stabil.

Pentru anticoagulantele moderne, administrarea este mult mai ușoară deoarece se iau ca niște pastile obișnuite.

Pentru toate anticoagulantele trebuie să aveți grijă cu următoarele lucruri:

  • Evitați să faceți injecții intramusculare sau subcutanate (sunt permise doar injecțiile intravenoase direct în venă) spuneți medicilor care va tratează ulterior că luați anticoagulante
  • Evitați pe cât posibil traumatismele, loviturile, căderile etc. Nu este recomandat să faceți sporturi de contact (lupte, fotbal etc.) și să aveți grijă mai mare în momentul în care faceți muncă fizică.
  • Dacă vă răniți, veți sângera mai mult timp – apăsăți pe locul rănii mai mult timp, iar dacă nu puteți opri sângerarea mergeți de urgență la spital
  • Luați celelalte medicamente care v-au fost prescrise pe lângă anticoagulante. De exemplu, dacă nu tratați tensiunea arterială mare, riscați să sângerați la nivelul organelor interne, în creier etc.
  • Medicamentele AVK (ex. acenocumarol ) au risc mare de a produce malformații, în special în primul trimestru de sarcină. Dacă doriți să rămâneți însărcinată discutați cu medicul pentru a stabili alte opțiuni de tratament sau dacă se pot opri medicamentele. Cât sunteți sub tratament anticoagulant, aveți grijă să folosiți metode contraceptive eficiente pentru a evita o sarcină în timpul tratamentului.

Articole similare