Fibrilația atrială este o tulburare a ritmului normal al inimii. Afecțiunea produce scăderea capacității de a pompa sângele și crește riscul de formare a cheagurilor în interiorul inimii. Cheagurile se pot desprinde și bloca vase de sânge (fiind o cauză frecventă de accident vascular cerebral – AVC).
 |
| Foto adaptată după: Saint Vincent Health – Atrial fibrillation |
Inima umană este formată din 4 camere, 2 superioare (atriile) și 2 inferioare (ventricule). Sângele ajunge la inimă în atrii, de unde este inițial pompat către ventricule, care apoi se contractă puternic pentru a trimite sângele în circulație (către organe).
Ritmul normal al inimii se numește ritm sinusal. Când inima bate în ritm sinusal, există un ciclu de contracții bine stabilit – întâi atriu apoi ventricul. Această succesiune asigură o forță maximă de pompare a sângelui.
Fibrilația atrială este un alt tip de ritm al inimii, diferit de ritmul sinusal. Atriile se contractă într-un mod haotic, foarte rapid și cu forță redusă, fără a respecta ciclul de contracție normal: atriu apoi ventricul. Cu alte cuvinte, atriile bat independent față de ventricule.
O persoană care suferă de fibrilație atrială poate simți palpitații (bătăi anormale ale inimii în piept) și poate avea o toleranță mai scazută la efort. Pulsul poate fi de asemenea neregulat. Diagnosticul se pune în urma efectuării unei electrocardiograme (EKG).
Fibrilația atrială este una dintre cele mai frecvente probleme cardiologice.
Există 2 consecințe majore ale fibrilației atriale:
- scade fluxul de sânge catre organe (scade eficiența de pompare a inimii)
- crește riscul de apariție a cheagurilor în interiorul atriilor (prin circulația cu turbulențe și staționare in atrii)
Cheagurile de sânge formate în atrii pot oricând să se desprindă și să fie pompate către organele din corp. În momentul în care un cheag ajunge într-un vas suficient de mic, îl va bloca, oprind alimentarea cu oxigen și hrana acelui organ (sau porțiuni de organ). Practic, un cheag poate ajunge oriunde în corp.
Cel mai mare risc este ca un cheag să ajungă în circulația creierului, unde poate provoca un accident vascular cerebral (sau infarct cerebral). Creierul este foarte sensibil în cazul opririi fluxului de sânge. După aproximativ 5 minute de pierdere a alimentării cu oxigen, celulele creierului (neuronii) nu mai pot supraviețui. Accidentul vascular cerebral conduce la pierderea funcționării unei portiuni din creier, frecvent însoțită de sechele grave: paralizii de membre, tulburări de vorbire, de echilibru etc.
Tratamentul eficient al fibrilației atriale poate preveni aceste complicații grave. Se urmărește:
- oprirea fibrilației și revenirea în ritmul sinusal (ritmul normal)
- prevenirea formării cheagurilor de sânge
Oprirea fibrilației nu este întotdeauna posibilă. Șansa de a trece înapoi în ritm sinusal este mai mare în cazul fibrilației descoperite recent. Opțiunile terapeutice includ tratamentul cu medicamente antiaritmice (care tratează tulburările ritmului cardiac) și cardioversia electrică (aplicarea sub anestezie a unui șoc electric la nivelul inimii). Dacă se obține ritmul sinusal, există posibilitatea ca fibrilația să revină după un anumit interval de timp.
Prevenirea formării cheagurilor de sânge este necesară la pacienții la care nu se poate restaura ritmul sinusal sau care au multe episoade de fibrilație. Medicamentele anticoagulante (care blochează coagularea sângelui, popular spus “subțiază sângele”) sunt folosite pentru a preveni formarea de cheaguri. În România, cel mai adesea se utilizează Acenocumarolul (Sintrom, Trombostop). Tratamentul cu acenocumarol necesită o analiză de sânge lunară (denumită INR) pentru a stabili dozele corecte. Există și alte variante de tratament anticoagulant care nu necesită analiza lunară a INR.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră să aveți fibrilație atrială?
Dacă în urma unei electrocardiograme (EKG) vi se descoperă fibrilație atrială, este important să o tratați cât mai rapid. Cu trecerea timpului, revenirea la ritmul cardiac normal devine mai dificilă.
Drept tratament, veți primi inițial un tratament anticoagulant timp de 3-4 săptamâni (pentru a stabiliza eventualele cheaguri deja formate). După acest timp, se va încerca conversia fibrilației la ritmul sinusal, folosind fie cardioversia electrică, fie tratamentul cu medicamente antiaritmice. Există posibilitatea ca medicul să decidă continuarea medicamentelor antiaritmice după revenirea la ritmul sinusal pentru a preveni reapariția fibrilației.
Daca nu există indicație sau nu se poate obține ritmul sinusal, veți primi tratament anticoagulant pe termen lung, pentru a preveni apariția cheagurilor de sânge (cel mai mare risc al fibrilației atriale).
