Pot primi pacienții cu BPOC beta-blocante după un infarct miocardic?

Persoanele care suferă un infarct de miocard primesc de obicei tratament cu medicamente numite beta-blocante. Unii pacienții cu boli pulmonare cronice (precum BPOC) nu primesc aceste medicamente după infarct din cauza riscului de a agrava tulburările respiratorii. Totuși, se pare că betablocantele au dimpotrivă un efect benefic la acești pacienți.

Beta-blocantele sunt un grup de medicamente cardiologice cu efecte multiple în organism. După un infarct miocardic, beta-blocantele optimizează funcția inimii și scad riscul de deces. Exemple de beta-blocante: bisoprolol (Concor, Bisotens)carvedilol (Coryol, Gladycor).

BPOC (sau bronhopneumopatia obstructivă cronică) este o boală respiratorie cronică foarte frecventă. Persoanele cu BPOC au dificultăți în a respira normal, senzația de lipsă de aer apărând la eforturi mici sau chiar în repaus. BPOC poate conduce la instalarea insuficienței respiratorii cronice, în momentul în care organismul nu primește cantitatea necesară de oxigen în cursul respirației. Beta-blocantele sunt medicamente contraindicate în mod obișnuit la bolnavii cu BPOC deoarece se credea că pot să agraveze insuficiența respiratorie.

Un studiu publicat în 2013 în British Medical Journal, efectuat pe 1063 de pacienți cu BPOC care au suferit un infarct miocardic, a evaluat efectul prescrierii de betablocante asupra mortalității. Rezultatele au arătat că numai 38,6% dintre pacienții cu BPOC au primit beta-blocante în cursul spitalizării. Pacienții au fost urmăriți în medie timp de 2,9 ani după infarct, observându-se că cei cu BPOC la care tratamentul cu beta-blocante a fost început în spital au avut un risc semnificativ mai redus de deces.

Deși în mod tradițional prescrierea beta-blocantelor la pacienții cu BPOC nu este recomandată, în cazul unui eveniment major precum un infarct de miocard, administrarea acestora pare să îmbunătățească supraviețuirea. Poate fi necesară o modificare a tratamentului bolii respiratorii în contextul administrării de beta-blocant pentru a reduce riscul de insuficientă respiratorie. Este deci esențială o colaborare bună cu medicii care tratează atât infarctul (cardiologi), cât și boala respiratorie (pneumologi) pentru o terapie optimă.

Referinte:

Effect of β blockers on mortality after myocardial infarction in adults with COPD: population based cohort study of UK electronic healthcare records BMJ 2013; 347 doi: http://dx.doi.org/10.1136/bmj.f6650

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *