Transplantul pulmonar

În această listă de videoclipuri și articolul de mai jos veți afla informații despre transplantul de plămâni. 

Ce este transplantul pulmonar?

Transplantul pulmonar înseamnă întreg procesul prin care unul sau ambii plămâni bolnavi sunt înlocuiți. Uneori se realizează transplant pulmonar și de inimă în același timp. Transplantul pulmonar înseamnă pregătire înaintea intervenției, operația de transplant și apoi tratament pe tot parcursul vieții. Este o opțiune de tratament radicală, care se ia în discuție în situațiile în care nu mai există alte soluții.

Plămânul sau plămânii transplantați provin de la donatori aflați în moarte cerebrală, care au semnat acordul pentru donarea de organe. Există și posibilitatea că doi sau mai mulți donatori în viață să ofere câte o porțiune din plămân care împreună vor forma un plămân întreg. Precum în cazul tuturor transplantelor de organ, trebuie să existe o compatibilitate cât mai bună între donator și primitor. Această compatibilitate înseamnă că celulele și moleculele din organul donat “seamănă” cât mai mult cu cele din organismul primitorului. Dacă diferențele sunt prea mari, organul străin va fi respins (distrus) de către sistemul imunitar – îl percepe drept o amenințare.

Cine poate primi un transplant pulmonar?

Transplantul pulmonar este o opțiune pentru persoanele care au o afecțiune pulmonară ireversibilă, care evoluează în ciuda tratamentului medical maxim și corect urmat.

Transplantul pulmonar este mult mai mult decât o operație. O persoană cu transplant pulmonar este obligată să ia un tratament puternic întreaga viață. Acest tratament scade puternic imunitatea organismului și predispune la apariția altor boli (de inimă, de rinichi, cancere). Transplantul pulmonar poate mări supraviețuirea și crește calitatea vieții doar dacă sunt îndeplinite anumite criterii stricte. Efectuarea unui transplant unei persoane care nu îndeplinește criteriile este extrem de riscantă.

Condițiile generale pentru a indica transplantul pulmonar sunt:

  • boală pulmonară avansată, cu limitarea importantă a activităților
  • boală pulmonară care progresează și nu se îmbunătățește sub tratament medical maxim
  • riscul de deces prin boală pulmonară > 50% în următorii 2 ani. Înaintea acestui moment, se pare că riscurile sunt mai mari decât beneficiile posibile
  • capacitatea de a înțelege riscurile implicate și responsabilitatea de a urma tratament toată viață

Bolile cele mai frecvente pentru care s-au realizat până în prezent transplante pulmonare sunt:

  • BPOC (bronhopneumopatie obstructiva cronică) avansată
  • Fibroza pulmonară idiopatică (cicatrizarea progresivă și ireversibilă a țesutului pulmonar, fără depistarea unei cauze precise)
  • Fibroză chistică (o boală genetică care conduce la afectarea în special a plămânilor și pancreasului, de la vârste fragede)
  • Deficitul de Alfa-1 Antitripsină (o boală genetică în care lipsește din organism o enzimă care previne oxidarea și distrugerea țesutului pulmonar – apare un emfizem pulmonar foarte sever)
  • Hipertensiunea arterială pulmonară idiopatică (creșterea tensiunii sângelui care circulă prin plămâni, fără o cauză cunoscută)

Pe lângă aceste 5 afecțiuni, și alte boli pot conduce la o afectare pulmonară suficient de severă încât să justifice un transplant pulmonar.

Cine NU poate beneficia de transplant pulmonar?

Transplantul pulmonar este o intervenție foarte dificilă, care necesită urmarea unui program de recuperare, tratament toată viața și controale periodice.

Următoarele criterii reprezintă contraindicații absolute pentru transplantul pulmonar (pentru că riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile):

  • Cancer în ultimii 2-5 ani
  • Boli avansate, netratabile ale altor organe (inima, rinichi, ficat etc.)
  • Deformări importante ale coloanei vertebrale și ale pieptului
  • Incapacitatea de a urma tratamentul conform indicățiilor
  • Lipsa susținerii sociale (din partea familiei sau cunoscuților)
  • Dependență de droguri, inclusiv fumatul activ.

Dacă aceste criterii de mai sus reprezintă contraindicații absolute, există și o serie de contraindicații relative, care se discuta de la caz la caz:

  • Vârstă > 65 ani
  • Stare generală afectată sever, cu potențial redus de reabilitare, de recuperare
  • Obezitatea (Indice de masă corporală – IMC > 30)
  • Osteoporoză avansată
  • Necesitatea ventilației asistate (respirație asistată mecanic, de un aparat)

Cum se face operația?

Operația de transplant pulmonar este o procedura complicată, care durează 6-12 ore. Persoană care urmează să beneficieze de un transplant pulmonar va trebui (din momentul în care este anunțat), să se prezinte în centrul în care se va realiza procedura într-un timp foarte scurt (ore). Operația începe înainte ca plămânul donat să ajungă în spitalul respectiv, pentru a economisi timp.

Accesul în cutia toracică se face prin incizii largi, pentru a permite manevrele operatorii. Incizia se face între coaste, iar în unele situații este necesară și tăierea sternului (care va fi refăcut la finalul procedurii). Mărimea operației depinde de tipul transplantului (unul sau ambii plămâni) și de necesitatea de a folosi un aparat de bypass cardiopulmonar. Aparatul de bypass circulă și oxigenează sângele din corp în timpul operației, dacă este necesară oprirea inimii, sau dacă nu se poate menține oxigenarea adecvată. Aparatul de bypass se conectează la vasele mari din interiorul pieptului, care se află în spatele sternului.

Dacă sunt transplantați doi plămâni, primul plămân care este înlocuit este cel care are o capacitate mai slabă. Căile respiratorii (bronșiile), arterele și venele sunt cusute rând pe rând. Este frecvent necesară administrarea multor tipuri de medicamente în timpul operației. Unele au rolul de a dilata vasele din plămânul transplantat, altele au rolul de a menține tensiunea arterială la valori normale.

Pe parcursul operației pot apărea mai multe tipuri de complicații:

  • Tulburări ale ritmului cardiac (din cauza manipulării instrumentelor în apropierea inimii, dezechilibrelor ionilor din sânge: potasiu, magneziu, bulelor de aer care pot ajunge în vasele de sânge din plămânul transplantat)
  • Scăderea oxigenării (din cauza respirației pe un singur plămân, circulația sângelui prin zone de plămân în care nu întră suficient aer etc.)
  • Scăderea importantă a tensiunii arteriale (se combate prin administrarea a diverse medicamente și fluide)

La sfârșitul operației, pe fiecare parte pe care s-a înlocuit câte un plămân se vor lasa temporar câte două tuburi de dren, prin care se vor elimina secrețiile în exces rămase după intervenție. Pacienții vor rămâne în spital până la 6 săptămâni după operație, până la vindecarea inciziilor, stabilizarea circulației sângelui, tensiunii arteriale și a oxigenării.

După această operație extrem de grea, urmează tratamentul medicamentos, care trebuie urmat toată viața.

Tratamentul după transplantul pulmonar

Odată ce operația de transplant s-a încheiat, urmează tratamentul cu medicamente și controalele periodice. Punctele cheie care trebuie reținute sunt următoarele:

  • Tratamentul trebuie urmat toată viață
  • Tratamentul scade imunitatea generală a organismului

Tratamentul după transplant poartă denumirea de tratament imunosupresor. Medicul va alege o serie de medicamente care vor scădea parțial imunitatea organismului, pentru a evita respingerea plămânului străin.

Respingerea plămânului transplantat este o reacție firească a organismului. Sistemul imunitar încearcă să protejeze organismul de celulele “străine” ale plămânului transplantat, considerând că organul este un “invadator”. Respingerea se poate manifesta în episoade bruște (acute) sau încet pe parcursul unei perioade mai lungi de timp (în mod cronic). Respingerea trebuie prevenită și combătută prin tratament, altfel se va produce distrugerea plămânului transplantat. Deoarece plămânul va fi considerat mereu “străin”, tratamentul trebuie urmat întreagă viață.

Tramentul contra-respingere se face cu medicamente care scad imunitatea. Din nefericire, nu s-au descoperit până în prezent medicamente care să oprească doar răspunsul împotriva organului transplantat. Altfel spus, tratamentul actual reduce întreaga imunitate a organismului.

Medicamentele se dozează diferit în funcție de pacient și trebuie ajustate periodic. Scopul este să fie găsit un echilibru între prevenirea majorității episoadelor de respingere și menținerea unui răspuns imun suficient pentru a lupta cu infecțiile. Acest punct de echilibru este dificil de obținut și necesită o colaborare excelentă între pacient și medic.

La modul general, se folosesc de regulă medicamente din 3 clase diferite – care scad imunitatea (imunosupresoare):

  • Corticosteroizi în doză mică (de exemplu Prednison)
  • Clasa de medicamente denumită inhibitori de calcineurina – care include medicamente precum: ciclosporina (CicloralEquoral etc.) sau tacrolimus (AdvagrafPrografTacni etc.)
  • Clasa de medicamente denumită inhibitori de ciclu celular – care include medicamente precum azatioprina (ImuranImmunoprin) sau micofenolat mofetil (CellceptArzip etc.)

Tratamentul include de regulă câte un medicament din fiecare clasă. Asocierea mai multor clase de medicamente permite folosirea de doze mai mici din fiecare. Scopul este reducerea efectelor toxice.

Totuși, o serie de efecte adverse sunt inevitabile. Cele mai importante complicații ale tratamentului imunosupresor sunt următoarele:

  • Creșterea predispoziției la infecții
  • Creșterea predispoziției la apariția de cancere
  • Creșterea tensiunii arteriale
  • Creșterea colesterolului
  • Apariția diabetului zaharat
  • Apariția bolii cronice de rinichi

Aceste complicații de temut ale tratamentului medicamentos sunt motivul pentru care persoanele care fac un transplant de plămâni trebuie să îndeplinească niște condiții extrem de stricte. Transplantul este o opțiune de tratament bună, însă doar dacă beneficiile obținute sunt mai importante decât riscurile.

În concluzie

Transplantul pulmonar este o procedură extrem de complicată și de riscantă. Necesită un sistem de sănătate foarte bine organizat, cu acces rapid la servicii medicale de înaltă specialitate. Sunt foarte puțini medici care pot să recomande corect un transplant pulmonar și să urmărească tratamentul pe termen lung.

În Romania, transplantul pulmonar este la începuturi – s-a realizat un număr foarte mic de transplante până în prezent.

Totuși este un domeniu de viitor, și o optiune salvatoare pentru persoanele cu boli de plămâni terminale.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *