Matei stătea în balconul său de la etajul șapte și se uita la celelalte blocuri de beton. Gri peste tot în jur, geamuri deschise, zăpușeală. Aerul părea nemișcat. Între degete ținea strâns flaconul albastru-verzui pe care îl agita din când în când.
Parcă îl strângea în piept mai mult decât de obicei. Nu putea să îi prindă bine căldura asta. Vorbise cu Ioana la telefon mai devreme. Se știa cu ea de la spital de anul trecut când stătuseră de vorbă la o cafea jos la parter. Și ea fusese atunci cu astmul.
La orizont, peste blocuri, se vedea un nor negru. „Vine furtuna”, se gândi Matei, sperând că poate se va mai răcori puțin.
Ioana era acasă la părinți, avea curte și grădină. Se bucura în zilele acestea de caniculă că era departe de oraș. Parcă era mai suportabil. Tocmai trecuse de ora două, încă mai era destul de mult din zi. Vedea și ea norul negru care se apropia dinspre apus. Era obosită, dimineață o trezise din somn o tuse seacă, care ținuse până după micul dejun. Parcă și acum îi venea din când în când să tușească. „Ciudat”, se gândi în timp ce mai luă o gură din limonada rece.
Vântul începea să sufle de-a binelea de acum, ridicând praful de pe aleile dintre blocuri. Matei tresări când geamul de la bucătărie se trânti brusc. Închise geamurile de la balcon cu oarecare regret deoarece vântul era răcoritor. Mai luă un puf de Ventolin. Nimic, tot îl strângea în piept. „Ciudat”.
Ioana tușea de-a binelea de acum. De fiecare dată când venea câte o pală de vânt avea câte un acces de vreo două-trei minute. Reveni în casă să caute prin bagaj dacă avea spray-ul pentru respirație cu ea.
Matei începea să se îngrijoreze. Tocmai terminase de luat trei pufuri de Ventolin și încă îl strângea în piept, tot mai tare. Respirația începea să șuiere.
Ioana scotocea prin toate buzunarele genții. Nimic. Putea să jure că a pus Ventolin-ul în locul obișnuit. Nu îl găsea. Părinții erau plecați la cumpărături, era singură în casă. O ușoară panică începu să i se strecoare în minte. „Dacă se întâmplă iar ca anul trecut?”
Matei tușea și el acum, abia putea să dea aerul afară. Broboane de sudoare i se scurgeau pe frunte. Șuiera de fiecare dată când încerca să sufle sau să tușească. Încercă iar să tragă din spray, dar își dădu puful doar în gură, abia inhală câteva fire. A doua oară la fel. Parcă nu mai avea loc să tragă aerul în plămâni.
Ioana își aminti brusc ceva. Lăsase spray-ul pe bancheta din hol înainte să plece. Deci nu avea Ventolin. Tusea venea acum la fiecare câteva minute. Nu era o tuse obișnuită, parcă de fiecare dată era ca un șuierat lung, chinuit. Simțea cum îi bate inima, o ținea în piept. Nu mai putea să respire.
„Bună ziua, ce urgență aveți?”, se auzi vocea operatoarei de la 112 la celălalt capăt al firului. Salvarea era pe drum.
***
Această poveste ilustrează ceva ce mulți astmatici au trăit pe pielea lor. Crizele de astm pot veni uneori pe neașteptate. Panica se poate instala foarte rapid, mai ales că respirația devine brusc foarte îngreunată.
Furtuna nu a fost menționată mai sus doar pentru efect literar. Este descris în articole medicale fenomenul de „thunderstorm asthma” (din engleză, înseamnă într-o traducere aproximativă astm de furtună). De regulă este explicat de faptul că vântul poate transporta o cantitate mare de alergeni care pot declanșa crizele de astm în timpul furtunilor.
Este foarte important dacă suferiți de astm să aveți acces la medicația de criză – cunoscutul spray de Ventolin sau un echivalent recomandat de medicul dumneavoastră. Nu uitați însă că Ventolinul singur NU este în majoritatea cazurilor un tratament eficient. Este o medicație de criză și este necesar să aveți o medicație de control. Practic, dacă în mod normal folosiți mai mult de câteva pufuri de ventolin pe săptămână este nevoie de alt tratament de fond.
Vă recomand să vedeți partea a doua a acestui videoclip pentru o explicație de ce abuzul de ventolin este un semn că astmul nu este bine controlat:
Alt lucru de reținut din povestea de mai sus – când criza de astm apare și este puternică, poate fi uneori greu să luați corect puful de Ventolin. E bine în aceste situații să aveti acasă un dispozitiv „spacer”, care arată cam așa:
După cum vedeți, la un capăt se conectează spray-ul pentru respirație și aerul se trage prin celălalt capăt. Cu un astfel de dispozitiv puful se dă în spacer și apoi se trage ușor din celalalt capăt. Astfel nu mai este nevoie să sincronizați apăsarea pe spray cu inhalația.
În acest video despre greșeli de folosire a ventolinului:
Pe Medstory.ro găsiți multe alte articole despre pneumologie, boli de plămâni și respirație. Nu uitați să cautați și pe canalul de YouTube unde am multe filmulețe informative!
Photo by Qingbao Meng on Unsplash
